Mite Kremnitz

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Mite Kremnitz, iubita lui M Eminescu

Dacă Mite Kremnitz ar fi fost contemporana tabloidelor de azi, ar fi fost numită, probabil, blonda lui Eminescu. Scriitoarea germană şi-a trăit cea mai importantă parte a mult discutatei sale vieţi în preajma Casei regale a României. Aici a participat la recepţii şi a desfăşurat o fructuoasă activitate literară. Tot în acea perioadă a trăit şi cele mai palpitante aventuri romantice.

Mite (Marie Charlotte) s-a născut la Greifswald, la 4 ianuarie 1852 în familia profesorului universitar Carl Adolf von Bardeleben, titularul catedrei de chirurgie a Facultaţii de Medicină din oraş şi mai apoi profesor la Universitatea din Berlin. Pasiunea pentru literatură a moştenit-o de la cei doi bunici. Bunicul din partea tatălui fiind cunoscutul scriitor şi om politic Heinrich von Bardeleben, iar bunicul din partea mamei -Augusta von Zumpt- un reputat filolog, pe numele său Karl Gottlieb Zumpt.

Marie Charlotte se căsătoreşte în Mite Kremnitz

1873 cu doctorul Wilhelm Kremnitz, fratele soţiei criticului literar Titu Maiorescu, care nu peste multă vreme devine medicul curant al regelui Carol I. Ajunsă la Palat, scriitoarea germană se împrieteneşte repede cu regina Elisabeta de Neuwied. Fiind la rândul ei creatoare de poezie, regina (care işi semnează scrierile cu pseudonimul Carmen Sylva ) o face confidentă a sa şi colaborează cu Marie Charlotte la mai multe proiecte (romane, povestiri şi traduceri).

Pe cumnata soţiei lui Maiorescu, Nicolae Petraşcu o descrie aşa : o fiinţă ideală, frumoasă şi uşoară ca un vis. De talie mică, era blondă, cu ochi albaştri, plăcută şi atrăgătoare. Pe seama acestei fiinţe delicate au circulat multe bârfe. Despre cei doi copii ai Mitei, născuţi în timpul căsătoriei cu doctorul Wilhelm Kremnitz s-a afirmat că ar fi fost concepuţi cu Titu Maiorescu (Georg), respectiv cu majestatea sa regele Carol I (Emmanuel).

Frumoasa nemţoaică îl cunoaşte pe Eminescu în perioada în care acesta lucra la ziarul conservator Timpul. Se intâlneau destul de des pentru că frecventau medii şi locuri comune. Se vedeau acasă la Maiorescu, la cenaclul Junimea şi, nu o dată, la Palatul Regal, unde regina îl invita pe marele poet în pofida relatiei reci pe care acesta o avea cu regele Carol, pe care îl critica sever în articolele sale din gazetă.

Prima impresie a scriitoarei despre Eminescu este redată de aceasta în volumul de memorii, intitulat sugestiv Amintiri: "Mai mult scund decât înalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam mare pentru statura lui, prea cărnos la fată, nebărbierit, cu dintii mari, galbeni, murdar pe haine şi îmbrăcat fără nici o îngrijire. ... la masă mâncă cu zgomot, râse cu gura plină, un râs care-mi suna brutal... . Un om cu totul lipsit de maniere. O mană mică de copil, neingrijită, poate nespălată... . Eram atât de decepţionată încât mă durea deosebirea dintre adevăratul Eminescu şi cel care trăise în închipuirea mea. Unde-i poezia ? "

Poate din milă, poate din dorinta de a-i oferi un sprijin material fără să-l jignească, ori purtată de porniri lăuntrice, încurajată şi de Maiorescu (cumnatul care de mai mult timp îi era şi amant) scriitoarea germană îl plăteste pe Eminescu să o învete limba romană. Nu a trecut mult, însă, până să conştientizeze că mai mult decât conversaţiile sau traducerea şi explicarea atentă a textelor autorilor români, ea işi doreşte altceva de la poet.

Dar impresia pe care Eminescu i-a lăsat-o la prima vedere nu s-a schimbat radical niciodată. Idila lor a contrariat-o şi mai tare pe Mite. Ea era dezamăgită de desfăşurarea materială a relaţiei lor. Pe cât de lipsit de maniere îl vedea în societate, tot pe atât de ignorant şi neinitiat i se părea a fi şi în manifestarea fizică a iubirii. De altfel el a şi ezitat foarte mult înainte să facă "primul pas", deşi ea, femeie cu multă experientă de viată, îi lăsa destule "portiţe".

În 1878-1879, aflat într-o perioadă glacială a relaţiei cu Veronica Micle, Eminescu îi dedică nemţoaicei poezia Atât de fragedă... şi alte câteva poeme. Acest fapt îl face foarte gelos pe Maiorescu care, conştient fiind de faptul că şi el o sfătuise să ia lectii de limbă română de la poet, reuşeşte să işi mascheze sentimentul. Veronica Micle, însă, reacţionează catalogandu-şi rivala drept "o nemtoică, năsoasă şi spălăcită ".

Povestea dintre Mite şi Eminescu işi deruleză ultimul episod în 1882.Pentru poet, care în paralel îşi trăieşte tumultoasa şi imposibila iubire cu Veronica Micle urmează anii grei ai patimilor şi ai marii crize.

După moartea sotului său (21 iulie 1897) scriitoarea se retrage în ţara de origine şi moare la 18 iulie 1916, la Berlin. Despre opera sa nu s-au încumentat să emită judecăţi de valoare prea mulţi critici. Cu atât mai puţin cel care poate ar fi fost cel mai în măsurî să o facă : marele Titu Maiorescu, care o cunoştea atât de bine. Eugen Lovinescu, în schimb, a surprins amănunte extraordinare din viaţa scriitoarei în romanul său intitulat chiar Mite.

Opera Mitei Kremnitz cuprinde în principal traduceri în limba germană a operelor scriitorilor români (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Iacob Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Th. Şerbănescu şi alţii); traduceri ale basmelor româneşti (Rumänische Märchen-Leipzig,1882); romane scrise în colaborare cu Carmen Sylva şi semnate Dite und Idem : Anne Boleyn - Drama istorica; Feldpost - Roman epistolar; Astra-Roman epistolar şi povestiri precum : Rache und andere Novellen ("Răzbunare şi alte povestiri"); In der Irre ("La voia întâmplării").

Alte lucrări semnate de Mite Kremnitz cu diferite pseudonime ( de exemplu George Allan): Ausgewanderte ("Emigranta"- 1890); Elina. Zwischen Kirche und Pastorat ("Între Biserică şi pastorat"- roman, 1894); Sein Brief ("Scrisorile ei" - povestire, 1896); Herr Baby. Eine Kindergeschichte ("Domnul Baby.Povestea unui copil" - povestire, 1901); Mann und Weib ("Bărbat şi femeie"- povestire, 1902); Am Hofe der Ragusa ("La curtea din Ragusa" - roman, 1902); Fatum ("Destin" - 1903).

În 1903, Marie Charlotte Kremnitz a scris biografiile celor doi membrii ai familiei regale române, Carol I şi Elisabeta de Neuwied ("Carmen Sylva").