 BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
|
BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români, totodată membru al Academiei Române şi om politic energic.Pe jumătate moldovean şi pe jumătate oltean, participant nemijlocit la evenimentele sociale şi politice cu care a fost contemporan, iubitor al naturii şi al istoriei naţionale, patriot în sensul cel mai rotund al cuvântului, pasionat de pescuit, vânătoare şi automobile.Creator de prim rang în literatura română şi personalitate extrem de controversată.
Despre tatăl său, avocatul (cu origine oltenească) Alexandru Sadoveanu, se spune ca era un om ursuz şi bănuitor, care îşi făcea singur cumpărăturile, neavând încredere în altcineva. La piaţa maturul avocat a cunoscut-o pe tânăra Profira Ursache, fică de răzeşi de lângă Paşcani şi... aşa a venit pe lume la 5 noiembrie 1880, în casa bunicilor din partea mamei, micuţul Mihai.
Legătura foarte apropiată 
cu mama sa şi relaţia rece cu tatăl, care îl va recunoaşte abia la 11 ani, va marca profund şi definitiv evoluţia personalităţii viitorului scriitor.
Caracterizat de o inteligenţă sclipitoare copilul M Sadoveanu are înclinaţii spre meditaţie şi visare, având adesea tendinţa de a se autoizola. Îi place să petreacă mult timp în mijlocul naturii şi mai puţin în mijlocul oamenilor.
După şcoala primară din Vatra Paşcanilor, urmează Gimnaziul Alexandru Donici din Fălticeni, unde se remarcă la discipline precum Istoria şi are mici probleme cu ştiinţele exacte.
Anul al treilea de gimnaziu va fi cel mai dificil. În primăvara anului 1895, venind acasă în vacanţa de Paşti, tânărul Sadoveanu avea să constate cu stupoare că între timp mama lui plecase din aceasta lume, iar tatăl său nici măcar nu î şi găsise timp să ăl anunţe.Tulburarea sufletească îl determină să devină şi mai introvertit şi să î şi neglijeze şcoala, fiind obligat să repete anul.
În cele din urmă elevul Sadoveanu finalizează gimnaziul cu bine şi merge la Liceul Naţional din Iaşi.Tragica întâmplare din primăvara lui 1895 lasă însă urme adânci în sufletul scriitorului, el putând fi surprins chiar şi în anii deplinei maturităţi, stând ore întregi cu ochii fixaţi pe tabloul ce îi înfăţişează chipul mamei.
Debutul literar îl face în perioada anilor de liceu, cÎnd semnează cu pseudonimul M S Cobuz, dar şi cu alte nume de împrumut sau chiar folosindu-şi numele de botez şi locul de naştere. Este cazul schiţei de la începuturile sale artistice "Domnişoara M din Fălticeni", publicată de revista Dracu şi semnată Mihai din Paşcani.
În 1901, Sadoveanu se căsătoreşte cu Ecaterina Balu, împreună cu care va avea 11 copii : Despina-Lia - 1902, Dimitrie-Miti - 1905, Profira - 1906, Teodora-Didica - 1909, Bogdan-Mihail - 1910 (moare la 2 ani), Bogdan (care moare la numai 8 ani) şi Ecaterina-Tincuţa - 1912, Mircea - 1915, Livia-Lucia - 1916, Ligia-Marioara - 1917, Mihai-Paul - 1920 (moare în timpul celui de-al doilea război mondial, în luptele de la Turda, la numai 24 de ani).
Vreme de trei ani locuieşte la Fălticeni, iar în 1904 pleacă, împreună cu familia la Bucureşti pentru a studia Dreptul şi îşi face un debut editorial de excepţie publicând patru volume.Trei volume de povestiri, intitulate: "Dureri înăbuşite", "Craşma lui Moş Precu" şi "Povestiri" şi un roman istoric intitulat "Şoimii". Acest an va fi declarat de marele istoric Nicolae Iorga, Anul Sadoveanu. În 1906 Sadoveanu se întoarce la Fălticeni şi colaborează cu foarte bune rezutate la revista Viaţa Românească.
Sublocotenent în rezervă, Sadoveanu este mobilizat şi participă ca ofiţer al Armatei române în războiul româno-bulgar din 1913. Acest eveniment îi va inspira o scriere memorialistică publicată în 1916 şi intitulată "44 de zile în Bulgaria".
Membru corespondent încă din 1916, Sadoveanu devine membru titular al Academiei Române în vara anului 1921 şi nu peste multă vreme preia preşedinţia secţiei literare a Academiei. În discursul de recepţie de la Academia Română cu titlul "Poezia populară" Sadoveanu vede în folclor un "izvor de apa vie din care trebuie să se adape toţi cei care se simt ai acestui neam" şi afirmă despre sine: "...poporul este părintele meu literar... mă simt ca un stejar cu mii şi mii de rădăcini înfipte în pământul neamului meu."
În 1926, Sadoveanu debutează pe scena politică, fiind ales senator din partea Partidului Poporului condus de Alexandru Averescu. Înscăunarea regelui Carol al II-lea îl găseşte pe scriitor în poziţia de apropiat al lui Constantin Argetoianu şi la 18 aprilie 1931, odată cu învestirea guvernului Iorga-Argetoianu, Sadoveanu este instalat preşedinte al Senatului. Deţine înalta demnitate pâna în iunie 1932 când, după căderea guvernului, îl urmează pe Argetoianu care î şi crează propriul partid - Uniunea Agrară .
În 1937, reprezentanţi ai extremei drepte încearcă intimidarea scriitorului, mergând până la arderea cărţilor lui Sadoveanu în locuri publice.Un grup de confraţi ai scriitorului îi sar în ajutor printr-un Protest al Intelectualilor, semnat de L. Rebreanu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Z. Stancu şi mulţi alţii, în care se atrage atenţia opiniei publice asupra asasinatului moral la care este supus "cel mai reprezentativ şi mai autentic scriitor român".Sadoveanu se retrage în Transilvania continuându-şi munca de creaţie.
După dizolvarea Parlamentului şi instituirea dictaturii carliste din 1938, Sadoveanu este unul dintre membrii numiţi de dictator în nou formatul Front al Renaşterii Naţionale, organ din care oameni politici precum Iuliu Maniu sau Octavian Goga au refuzat să facă parte, considerând că această instituţie nu este decât un instrument în mâna lui Carol al II-lea.
Rămas văduv după moartea soţiei, Mihail Sadoveanu se recăsătoreşte, în 1942, cu tânăra Valeria Mitru de numai 36 de ani, colegă şi prietenă a Profirei, cea mai dragă fică a scriitorului.
La 6 martie 1945, Sadoveanu îşi schimbă radical viziunea politică, trecând de partea comuniştilor, iar după trucarea alegerilor din toamna anului 1946, este desemnat preşedinte al Adunarii Deputaţilor.
În urma abdicării forţate a regelui Mihai, din 30 decembrie 1947, România devine Republică Populară şi este condusă de un prezidiu provizoriu format din C. I. Parhon - preşedinte şi 4 vicepreşedinţi, între care şi Mihail Sadoveanu.
Din 13 aprilie 1948, când conducerea Republicii este preluată de Marea Adunare Naţională, prin Consiliul de Prezidiu, Sadoveanu rămâne la statutul de simplu membru al M.A.N..
Între funcţiile deţinute de Sadoveanu mai trebuie să o amintesc pe cea de director al Teatrului National din Iaşi, între 1910 şi 1919 şi pe cea de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, între 1956 şi 1961.
Mai trebuie spus că Mihail Sadoveanu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitaţii din Iaşi în 1938, distincţia de Erou al Muncii Socialiste în 1955 şi Premiul Lenin pentru pace în 1961.
La 19 octombrie 1961 Mihail Sadoveanu se stinge din viaţă, fiind înmormântat lângă Mihai Eminescu şi I.L. Caragiale.
Mihail Sadoveanu s-a dovedit a fi un inegalabil povestitor. Felul în care descrie natura, zăbovind asupra fiecărui amănunt, încercând parcă să ne spună că nimic nu este întămplător şi până şi un fir de iarbă sau o frunză îşi au locul şi rolul lor în Univers. Modul în care îşi prezintă fiecare personaj, mergând până la detaliul fin. Tematica scrierilor sale, care este una foarte bogată, dar strâns legată de viaţa satului şi spiritualitatea ţăranului român, de universul închis al târgurilor, de natură şi în chip deosebit de istoria naţională. Sunt doar câteva dintre motivele care l-au făcut unic.
Dintre speciile epice prezente în opera sadoveniană, cele mai apreciate, care i-au adus autorului consacrarea între clasicii literaturii române, sunt: povestirea, romanul istoric şi romanul de factură socială.
Cea mai cunoscută dintre povestirile sale este "Hanul Ancuţei", în fapt o poveste ce cuprinde alte poveşti. Numită de criticul Nicolae Manolescu "capodopera de la răscruce", Hanul Ancuţei adună în ea toate elementele prezente în povestirile sadoveniene de până în 1928 : natura şi spiritualitatea ţărănească, idilicul, oralitatea şi legenda.
Realizată pe principiul inserţiei, prin tehnica povestirii în ramă şi al poveşti în poveste, "Hanul Ancuţei este o carte a povestirilor, a istorisirilor de demult, a iniţierii în arta desăvârşită a naraţiunii" după cum conchidea criticul Ion Vlad.
Autorul îşi asumă doar rolul de narator al întâlnirii de la Han, pentru ca după prezentarea personajelor, fiecare să îşi depene, când autorul îi dă cuvântul, propria naraţiune :Comisul Ioniţa - Iapa lui vodă; Călugărul Gherman - Haralambie; Moş Leonte Zodierul - Balaurul; Căpitanul de mazili N. Isac - Fântâna dintre plopi; Ienache Coropcarul - Cealaltă Ancuţă ;Ciobanul - Judeţ al sărmanilor; Negustorul D. Cristisor - Negustor lipscan; Orbul - Orb sărac; Mătuşa Salomia şi Zaharia fântânarul - Istorisirea Zahariei fântânarul. Cu toţii evocă o lume de demult, din vremea "celeilalte Ancuţe".
Alte povestiri sadoveniene 
: "La noi la Viişoara"; "Povestiri de seară"; "Bordeeni"; "Povestiri pentru moldoveni"; "Dumbrava minunată"; "Povestiri pentru copii"; "Povestiri alese"; "Povestirile de la Bradu - Strâmb".
Romanul istoric ocupă un loc foarte imporant în creaţia lui Sadoveanu. Istoria Moldovei este divizată de autor în două perioade contrastante. Prima dintre ele este o epocă glorioasă, reprezentată de anii de domnie ai lui Ştefan cel Mare şi mai apoi ai lui Ioan Vodă cel Viteaz din secolele 15 şi 16, descrisă în romanele "Fraţii Jderi" şi "Neamul Şoimarestilor". Cu eroi supradimensionaţi, dominaţi de sentimente patriotice şi desprinşi parcă din basmele populare. Setea de adevăr şi dreptate, vitejia în lupta şi spiritul de sacrificiu sunt doar câteva dintre calită ţile cu care M. Sadoveanu îi înzestrează pe protagoniştii acestor romane.
Cealaltă epocă zugrăvită în romanele istorice sadoveniene, se află în antiteză cu prima. Ea descrie domniile despotice din secolul al 17-lea. Reprezentativ pentru această perioadă este romanul "Vremea Ducăi-vodă sau Zodia Cancerului" publicat în 1929. Personajul central al romanului este un tiran, lacom şi nemilos, izolat de lume şi dominat de egoism. Alte romane istorice din opera sadoveniană: "Creanga de aur" publicat în 1933 şi "Nicoară Potcoavă" publicat în 1952.
Dintre romanele de factură socială cel mai reprezentativ este "Baltagul" publicat în 1930. Inspirat în urma unei călătorii făcută în munţii încărcaţi de istorie şi de mister ai Moldovei şi din balada populară Mioriţa, romanul Baltagul dezvăluie şi calităţile de fin analist psihologic ale autorului. Personajul central al romanului este ţăranca munteancă plecată în căutarea bărbatului. Femeie neştiutoare de carte, Vitoria Lipan ştie să citească semnele naturii şi este capabilă să comunice cu necuvântătoarele. În înţelepciunea ei cunoaşte rostul fiecărui lucru şi îndură cu stoicism toate câte vin de la lume şi de la natură pentru a pune totul în bună rânduială şi a-şi recăpăta liniştea sufletească.
Dintre romanele lui Sadoveanu nu pot să nu amintesc de : "Strada Lăpuşneanu" (1921) ; "Însemnările lui Neculai Manea" (1906); "Haia Sanis" (1908); "Apa morţilor" (1911) ; "Venea o moară pe Siret" (1924); "Depărtări" (1930); "Măria Sa, puiul pădurii" (1930); "Nunta domniţei Ruxandra" (1932); "Nopţile de Sânziene" (1934); "Cazul Eugeniţei Costea" (1936); "Divanul persian" (1940). A lăsat şi două romane neterminate : "Lisaveta" şi "Cântecul Mioarei".
Creaţia literara a lui Mihail Sadoveanu mai cuprinde :
Nuvele : "Mormântul unui copil"; "Floare ofilită"; "Amintirile căprarului Gheorghiţă"; "Povestiri de petrecere şi folos"; "Un instigator"; "Umiliţii mei prieteni"; "Priveghiuri"; "Cocostârcul albastru"; "Neagra Sarului"; "Pildele lui cuconu Vichentie"; "Lacrimile ieromonahului Veniamin"; "Oameni din lună"; "O întâmplare ciudată"; "Locul unde nu s-a întamplat nimic"; "Soarele în baltă sau aventurile şahului"; "Trenul fantomă"; "Cuibul invaziilor"; "Paştile blajinilor"; "Inima noastră"; "Ochi de urs"; "Morminte"; "Vechime"; "Anii de ucenicie".
Literatură proletcultistă : "Lumina vine de la Răsărit", reportaje din URSS (1945); "Păuna mică" (1948); "Mitrea Cocor" (1949);
Impresii de călătorie : "Privelişti dobrogene" (1914); "Olanda" (1928); "Fantazii răsăritene" (1946); "Caleidoscop" (1946)
Literatură cinegetică şi de pescuit : "Ţara de dincolo de negură" (1926); "Împărăţia apelor" (1928); "Istorisiri de vânătoare" (1937); "Valea Frumoasei" (1938); "Ostrovul lupilor" (1941); "Nada Florilor, amintirile unui pescar cu undiţa" (1951); "Aventuri în Lunca Dunării" (1954); "Ţara cangurului" (1937).
Eseuri : "Poezia cimiliturilor"; "Despre marele povestitor Creangă"; "Evocări"; "Mărturisiri".
Conferinţe : "Ion Creanga"; "Ion Neculce"; "Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă".
Prelucrări ale unor texte celebre : "Esopia" (1906); "Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea cînd era emirul lumii 5250 de ani" (1907); "Genoveva de Brabant" (1909).
Memorialistică : "Oameni şi locuri" (1907); "O istorie de demult" (1907); "Duduia Margareta" (1907); "Vremuri de bejenie" (1906); "Foi de toamnă" (1916); "Printre gene" (1916); "În amintirea lui Creangă" (1919); "Cântecul amintirii" (1909); "Umbre" (1919); "Ţi-aduci aminte" (1923); "Războiul balcanic" (1923); "Demonul tinereţii" (1928); "Cele mai vechi amintiri" (1934).
Felul în care a schimbat taberele în martie 1946, fidelitatea faţă de regimul comunist şi marele prieten de la răsărit, ca şi votul pronunţat în favoarea condamnării la moarte a bunului său prieten şi camarad de luptă politică, Lucreţiu Pătrăşcanu, poziţia faţa de Carol al II-lea sau prezidarea şedinţei Adunării Deputaţilor care a hotărăt scoaterea în afara legii a Partidului Naţional Ţărănesc, constituie tot atâtea motive de critică la adresa marelui scriitor.
Cultivarea proletcultismului inventat de ideologii sovietici şi promovarea curentului literar materialist-dialectic, dezavuat de poeţii şi prozatorii din generaţia şaizecistă, reprezintă un alt semn de întrebare invocat de contestatarii săi.
Vii polemici s-au iscat şi pe seama înhumării Veronicăi Micle şi a ridicării unui monument funerar în amintirea poetei sinucigaşe, de religie catolică, în imediata apropiere a bisericii Sf. Ioan Botezătorul din cadrul Complexului Monahal Văratec , la sfârşitul anilor 50, pe când conducea Uniunea Scriitorilor, în pofida canoanelor Bisericii Ortodoxe.
Consider că, în biografiile marilor personalităţi s-au descoperit şi se vor descoperi întotdeauna motive de controversă. Dincolo de argumentele pro şi contra rămân, însă, realizările ce nu pot fi puse în discuţie. Pentru Sadoveanu pledează cele aproape 100 de volume publicate, cele mai multe dintre ele de o valoare incontestabilă şi cititorii săi din toate generaţiile.
Oricât de multe slăbiciuni omeneşti ar fi avut sau i se pot reproşa, Sadoveanu este unul dintre cei mai mari prozatori naţionali şi va rămâne pentru totdeauna Ceahlăul literaturii române..
Alexandru M.
